În fabrica de lăzi construită în mijlocul pustietății (pe care personajele o numesc în mod constant doar „fabrică de lăzi”), afacerile stagnează. Muncitoarele produc neîncetat lăzi de lemn, însă stocul se acumulează doar în curte, fără să fie prea căutat. Directorul fabricii, care este leneș și singurul angajat de sex masculin, încearcă să-și păstreze autoritatea, cu un succes moderat. Într-o zi, sosește un pompier de întreprindere șmecher și propune instalarea unor camere industriale ascunse, invocând motive de protecție împotriva accidentelor. Bineînțeles, nici vestiarul femeilor nu poate fi omis, ceea ce în cele din urmă revigorează vânzările. Reprezentanții comerciali sosesc unul după altul și, în schimbul unei mici doze de voyeurism, comandă lăzile cu camioanele.